VIOLENŢA DOMESTICA

VIOLENŢA DOMESTICĂ
-este rănirea fizică sau emoţională a unei persoane din familie. Cel mai frecvent sunt victimizaţi femeile şi copiii.

Violenţa partenerului se poate manifesta ca:
• agresiune fizică: împingeri, pălmuiri, loviri cu/ de obiecte, lovituri cu picioarele sau cu pumnul, sugrumare, etc.

• violenţă verbală: umiliri şi critici jignitoare, înjurături, batjocorire, ameninţări cu bătaia, cu omor ori sinuciderea

• agresiune sexuală, de exemplu: constrângere la activităţi sexuale nedorite, provocarea durerii, lovirea organelor sexuale, etc.

• violenţă economică: interzicerea de a lucra, sau de avea bani proprii, şantaj cu banii

• înfricoşare prin distrugerea obiectelor de valoare ale femeii sau a obiectelor din casă, ameninţare că o să ia copii, folosirea copiilor pentru a trezi sentimente de vinovăţie în parteneră

• izolare: bărbatul hotărâşte ce poate să facă femeia şi ce nu, cu cine se întâlneşte, cu cine se împrieteneşte.

Violenţa asupra femeii are o evoluţie ciclică. Se disting trei faze:

• creşterea tensiunii între parteneri, certurile sunt din ce în ce mai grave şi mai frecvente. Pentru a justifica violenţa comisă asupra femeii, partenerul poate invoca: că este dezordonată, găteşte groaznic, că este neîngrijită, prea grasă sau prea slabă, are păr prea lung sau prea scurt, întârzie, flirtează cu bărbaţii, etc.

• episodul de violenţă: bărbatul rămâne fără argumente în exercitarea controlului asupra femeii şi recurge la acte de violenţă.

• “luna de miere”: bărbatul regretă cele întâmplate, cere iertare femeii, îi promite că nu se va mai repeta, îi cumpără cadouri, o asigură de iubirea lui.

Femeia se întoarce la el cu noi speranţe.Ciclul violenţei se repetă. Rar se întâmplă ca violenţa asupra femeii să fie una singulară. Incidentele se repetă din ce în ce mai frecvent şi devin din ce în ce mai grave de-a lungul timpului.

Femeile abuzate în familie trăiesc:

• ruşine şi vinovăţie, de multe ori se acuză pe ele pentru cele întâmplate, se simt responsabile pentru comportamentul celui care le agresează

• sentimente de neajutorare, pasivitate şi neputinţă

• anxietate, devin depresive, încep să aibă scăderi de atenţie, memorie,

• suferă de tulburări de alimentaţie sau de somn, se îmbolnăvesc des

• se izolează de prieteni/ rude/ colegi, riscă să-şi piardă locul de muncă

• pot recurge la alcool sau droguri, pentru a nu se confrunta cu durerea şi realitatea relaţiei

• îşi pierd sensul de a trăi, încrederea şi respectul de sine, pot avea gânduri sau tentative de suicid

Este important: să vorbeşti cu cineva… să rupi tăcerea… să te protejezi pe tine şi copii, nu pe el.

Multe femei rămîn într-o relaţie abuzivă pentru că:

• nu au bani, susţinere sau ajutor, pentru a ieşi din situaţie

• nu au unde să meargă atunci cînd sunt izgonite ori fug de acasă

• le este teamă că-şi vor pierde căminul şi că nu vor putea întreţine singure copiii

• partenerul le ameninţă cu bătaie sau chiar omor, dacă îl părăsesc

• cred că copii lor vor suferi dacă ele pleacă

• îşi iubesc partenerul şi speră că el se va schimba

• le e frică, ruşine şi se simt jenate să vorbească despre situaţia lor

• cred că “el” are dreptul să se comporte violent, ajung să-i dea dreptate cînd le blamează, că sunt vinovate şi merită “pedeapsa”

Dar...

• tu şi copiii tăi aveţi dreptul să trăiţi în siguranţă şi pace în propria casă

• nici un bărbat, sub nici o circumstanţă, nu are dreptul să te rănească nici fizic, nici emoţional

• ai dreptul să soliciţi şi să primeşti protecţie şi sprijin

• există persoane care pot să te sfătuiească şi să-ţi ofere sprijin practic şi emoţional necesar schimbării situaţiei.